Despre iubire

Într-un discurs recent ai spus ca ți-ai dedicat cartea fiului tău, cu care ai o legătură cu adevărat profundă. Întrebarea mea este: Ce înseamnă o legătură cu adevărat profundă? Poți să ne spui mai multe despre asta? Simt că ar putea fi vorba despre o lumină simplă și pură, care există în noi, în noi toți, și care, când o lași să strălucească, creează legături între ceea ce nu putea fi legat până atunci, o lumină care îți încălzește inima și apoi întregul corp, și apoi orice atingi sau privești.

Dacă este vorba despre această lumină, cum o hrănești, cum o ferești să nu fie acoperită de tot zgomotul din jur? Cum ne putem lăsa conectați cu alți oameni în acest fel minunat? Această lumină interioară ne ajută să găsim fericirea adevărată?

 

Dragă prietenă,

Nimic din ceea ce voi scrie mai jos nu este Adevărul absolut, este doar un mod de a exprima ceva ce nu poate fi în totalitate exprimat. Este ca și cum mi-ai cere să-ți descriu ce gust are un măr. Pot să scriu cărți întregi despre asta, dar, orice aș spune, nu ar fi nici măcar aproape de experiența gustului unui măr.

Deci, acestea fiind zise…

Da, există o lumină în noi care transformă în iubire tot ceea ce atinge. Această lumină se află în cea mai adâncă profunzime a esenței noastre. Aceasta lumină ESTE esența noastră. (Dacă i-am da un nume, i-am putea spune „lumina conștienței pure” dar, așa cum spune primul vers din Tao Te Ching, „Acel Tao care poate fi numit, nu este adevăratul Tao…”)

Pentru cei mai mulți oameni această lumină este „ascunsă” sub multitudinea de gânduri, emoții, griji, anxietăți, probleme, dorințe, frici… pe scurt de mintea noastră ocupată. Această lumină este ca Soarele, care este mereu acolo, dar, uneori, „aparent” este ascuns de nori (mintea ocupată).Spun aparent pentru că, deși este acoperit, motivul pentru care vedem norii ESTE CHIAR Soarele. Deci, nu este niciodată ascuns cu adevărat, doar pare să fie. Același lucru este și cu această „lumină interioară”. Este mereu acolo, dar este aparent ascunsă de mintea noastră ocupată.

Acum, orice iubire pe care o simțim sau o experimentăm este o expresie parțială a acestei lumini interioare. Iubirea pe care o simțim pentru o prăjitură, pentru un animal, pentru un bărbat, pentru o femeie, pentru copiii noștri, pentru părinții noștri, etc., nu este nimic altceva decât o expresie (evident la diferite niveluri) a acestei lumini interioare. Dar lucrul foarte interesant este că această lumină interioară nu iubește doar aceste „lucruri”, ci iubește „totul și orice”, empatia fiind unul din modurile prin care această lumină se manifestă. Dar când este ascunsă (aparent ascunsă) de mintea noastră ocupată, tot ceea ce vedem este chiar mintea ocupată, nu lumina… însemnând de fapt că această iubire lipsește din experiența noastră.

Modul în care putem hrăni această lumină este conștientizând existența ei, observând-o, acordându-i atenție. Iar modul cel mai direct de a ajunge la această lumină este dând atenție „sentimentului simplu și pur al lui eu sunt”, simțind prezența, existența, simțind ca suntem… aici și acum.

Totuși, atenția, forța principală a minții noastre, este un bun limitat și depinde de starea minții noastre. Putem spune că atenția este cum sunt banii. Nu avem o cantitate nelimitată de bani (ar fi bine să fie așa :)), avem doar o anumită sumă. Mai importantă însă este alegerea pe ce să-i cheltuim. Și această alegere va face ca viața noastră să arate într-un fel sau altul. Putem alege să cheltuim banii pe siguranță sau plăcere, sau educație. Bineînțeles, de obicei este o combinație din toate acestea, dar, cu adevărat important pentru o persoană este unde vor fi cheltuiți cei mai mulți bani. La fel e și cu atenția. Unde se duce atenția în viața noastră de zi cu zi? Nu unde credem că atenția ar trebui să se ducă, ci unde se duce ea DE FAPT în acele mici momente ale vieții noastre de zi cu zi? Suma acestor mici momente creează ziua noastră, luna noastră, anul nostru, viața noastră.

Tot ceea ce facem în viața noastră este pentru a găsi fericirea, împlinirea, pacea, menirea.

Dacă o persoană crede că fericirea va fi găsită în exterior, în lume (în bani, putere, relații, faimă, etc.), atunci cea mai mare parte a atenției ei va merge către acea direcție

Dar, dacă o persoană înțelege că adevărata fericire poate fi găsită doar în recunoașterea acestei lumini interioare, cea mai mare parte a atenției ei va merge în această direcție. Prin urmare, modul de a hrăni această lumină interioară este de a o aduce în atenția noastră. Și singurul mod de a o aduce în atenția noastră este prin prețuirea acelei lumini, prin a vedea că oricât de multă fericire mi-ar aduce lumea, nimic nu se compară cu iubirea care există chiar în interiorul meu.

Acum, sigur, este adevărat că, din cauza condiționării mele, iubirea pe care o simt pentru fiul meu va fi acolo, chiar dacă mintea mea este foarte ocupată cu multe alte lucruri, iar sentimentul acelei iubiri mă face fericit, mulțumit, împlinit. Dar de câte ori îmi permit să mă las cufundat în acea iubire? Depinde cu adevărat de cât de ocupată îmi este mintea. Dar chiar și când îmi permit să mă cufund în acea iubire, nu mă cufund CU ADEVĂRAT în iubirea pentru fiul meu, ci mă cufund în această lumină interioară care se exprimă prin iubirea pentru fiul meu.

Așa cum am spus, din cauza condiționării mele, această posibilitate de a simți iubire pentru fiul meu va fi mereu acolo. Dar ce se întâmpla cu restul? Această lumină interioară nu îl iubește doar pe fiul meu, iubește „totul și orice”. Iar recunoașterea acestei iubiri pentru „tot și orice” – a acestei lumini interioare – este de fapt adevărata fericire după care tânjim cu toții… conștient sau inconștient.

Și deci, ce este important în viața mea? Cu alte cuvinte, de unde cred că vine fericirea?

Dacă cred că ea vine din această lume, din exteriorul meu, atunci atenția mea se va duce acolo și mă voi lupta mereu să obțin ceea ce doresc și să fug de ceea ce nu-mi place, și, ca o consecință, voi fi fericit doar în puținele momente în care voi experimenta această iubire interioară/lumină interioară… exprimată prin iubirea mea pentru o prăjitură, un animal, o persoană, o anumită situație.

Dar, dacă am convingerea că fericirea vine din interiorul meu, atunci cea mai mare parte a atenției mele va merge într-acolo și scopul principal al vieții mele va fi să hrănesc acea lumină interioară. Iar acea lumină se va exprima ca iubire pentru „tot și orice” sau, iubire pentru „ceea ce este”.

Descoperirea acestei iubiri „pentru tot și orice”, în profunzimea esenței ei, este exact descoperirea menirii adevărate a vieții noastre. Sau, așa cum spune Biblia, „Căutați întâi împărăția Cerului, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

 

 

Leave a comment

Please insert Captcha result: *